The chills!

Exact. Nu prea mi-am exprimat obsesia pentru ”Fifty shades of Grey” pe aici, dar nu este niciodată prea târziu.

Am tot zis că voi publica acel minunat review pe care l-am făcut acum ani de zile, dar încă nu mă lasă inima.

Până atunci, ascultați melodia asta, să aveți și voi părul ridicat pe spinare nu numai eu. 🙂

Un cover la fel de bun ca și originarul, dacă nu mai bun cumva.

 

Anunțuri

”Alături de Mădălin!”

Mădălin Ivan este un ploieștean ca și mine, și din păcate acesta suferă de leucemie, având nevoie de peste o sută de mii de euro pentru un transplant de măduvă, transplant care îi poate oferi treptat normalitatea pe care o merită.

Ploieștenii tineri s-au gândit să pună la cale un concert caritabil, pe data de 27 ianuarie, cu scopul strângerii de fonduri pentru Mădălin,  la Casa de Cultură a Sindicatelor de la noi din Ploiești de la ora 17:30 , prețul minim de intrare fiind de 15 lei.

Printre invitați vor fi prezenți Cezar Ouatu, Nico, Laurian Manta, Dorian Popa, Mirabela Dauer și mulți alți.

De asemenea, colegul de breaslă- Bogdan Dinu, a organizat niște ședințe foto caritabile, iar azi este ultima zi. Te poți înscrie și tu la el pe blog!

Mai multe detalii despre cazul lui Mădălin, puteți vedea aici, curtoazia echipei emisiunii ”Generația lui John”.

Dacă nu poți ajunge la concert, sau nu ai timp de o sedință foto, poți dona direct în contul lui Mădălin.

Cont RO75BRDE300SV08302523000 titlular: IVAN MĂDĂLIN CONSTANTIN

 

 

Not so poor…

Mâncând cipsuri și bând Pepsi…

1. Oamenii sunt răi fără niciun motiv- nu poți să îi faci cuiva vreun bine fără să ai vreun scop anume că deja e catastrofă mare…

2. Nu am scăpat de pupincurism. Nu. Nici acum când am peste 20 de ani nu am îndepărtat persoanele din jurul meu care nu știu altceva decât să pupe în cur.

3. Viul roșu fiert parcă e mai bun ca sucul ăsta spălăcit.

4. Acum de Sărbători toată lumea se ceartă cu toată lumea!! Yaaa! (vorba lui Alex) Păi, ce să vă zic, să vă fie în ciorbă. Ocoliți-mă. Little fucking Grinches.

5. Pentru că de vreo două zile nu mânânc altceva decât fructe și iaurt, și ceaiul de mentă mi-a devenit apă- nu am uitat cât de bune erau pastele cu sos de roșii undeva pe la ora asta. Încă îmi mențin părerea despre pastele cu sos de roșii că sunt cele mai bune oricând.

6. Asta așa, ca o chestie mișto- o nouă melodie din noua serie de filme ”Fifty Shades of Grey” a fost dezvăluită și e fucking awesome. Aruncă un ochi aici ca să o asculți. ( ironic, nu?)

7. Toată lumea se preface săracă în perioada asta… zău… în afară de studenți. Am tot umblat cu treabă pe ici, pe colo, iar peste tot am văzut oameni încărcați cu sacoșe de cumpărături, ba de la firme destul de scumpe- ba de la magazinele de confiscate. Cert e că nu vezi nici măcar o persoană prin centrul Ploieștiului care să care doar o sacoșă pentru că nu îi încape în geantă ceva. Dar studentul-studentul nu…. a avut 10 lei în buzunar, și nu te minte pe ce îi cheltuie, deși nici el nu știe.

 

”O cafea=o faptă bună”- un real success!

De ce zic chestia asta? Pentru că s-au strâns mai mulți bani decât ne așteptam, ceea ce înseamnă că familia Licu vor avea anul acesta un Crăciun cu adevărat fericit.

Joia trecută de la orele 15.00 la 17.00 eu și Alex– coleg  la facultate cât și blogăraș- am stat în spatele barului cafenelei Gloria Jeans, din AFI Palace Ploiești, cu scopul de a strânge bani pentru familia Licu, a cărei locuință a ars în vară și este adăpostită acum în două cămăruțe oferite de Ocolu Silvic Plopu.

Conform Alexandrei, căreia îi mulțumim că ne-a făcut programul după cum a putut fiecare, s-a strâns în total o sumă de peste o mie de euro! Iar bacșișurile au fost aproximativ 1000 de lei! De asemenea, mulțumim și Nicoletei, pentru ocazia oferită, atât nouă cât și familiei Licu!

Cei trei barista de la cafenea care ne-au fost profesori fac asta de ceva timp, două dintre fete de peste doi ani, iar cealaltă de peste cinci. Ele fac cafea cu pură plăcere, și lor chiar le place să stea să servească clienții cu una dintre cele mai bune cafele din Ploiești.

Per total, noi am învățat să cerem o cafea cum se cuvine, iar familia Licu va avea parte de niște sărbători incredibil de fericite cu ajutorul nostru și a celor de la Gloria Jeans Coffee Ploiești.

It was a win-win situation, and I am glad I was a part of it.

Colegii mei colindători! Eu și Alex în timpul turei nosatre :) Eu și Alex înainte de tura noastră :) Eu și Alex după a noastră tură :)

 

18 Decembrie. Multe și mărețe, nu mărunte.

Da, după cum v-am mai zis mai jos, astăzi a avut loc strângerea de fonduri pentru familia Licu, din Plopu, a cărei casă a ars în vară iar acum toți cei 15 membrii sunt adăpostiți în două camere oferite de Ocolul Silvic.

De asemenea, astăzi a fost ziua în care departametul Tehnologia Informației, Matematică și Fizică (aka TIMF) a fost colindat de către studenții din anul doi de la Informatică, din cadrul facultații de Litere și Științe a Universității Petrol-Gaz Ploiești.

Imediat veți vedea cum aceste lucruri au legătură una cu alta- dar vă rog să nu uitați totuși că este blogul meu, dacă vreau să înjur- pur și simplu înjur.

Am început ziua cu o verificare, după care la ora 13.30 m-am întâlnit cu colegii mei de an, așa cum le spusesem de o săptămână și le tot reamintisem până și astăzi cu câteva ore înainte.

Cu această ocazie, mulțumesc în mod special colegilor care știau că azi vom merge cu colindul, dar care totuși au trecut pe lângă noi în drum spre casă și nici măcar nu au fost în stare să ne salute când ne-au și văzut strânși în același loc și gata de colindat. De asemenea, mulțumesc celor care au fost întrebați înainte de verificare dacă vin sau nu la colindat, au dat din cap că da și au zâmbit frumos, iar când i-am sunat cu gândul de a îi întreba dacă să îi așteptăm sau nu- ne-au răspuns prin simplu SMS: ”Am plecat acasă!” (nu, nu exagerez, chiar așa a răspuns, cred că voia și un premiu ceva). Sper să vă fie în ciorbă dragi colegi. Și să faceți indigestie de Crăciun, să nu puteți să mâncați decât iaurt cu pâine. 🙂

Un mare mulțumesc celor care chiar au venit la colindat prin facultate, și deși am fost vai de steaua noastră că nu am știut niciun colind cap coadă decât vreo trei persoane dintre noi, am fost cei mai tari și ne-am și distrat pe deasupra. Mi-ați dovedit că s-a meritat să îmi pierd timpul pentru acele mici cadouașe- atât împachetatul cât și făcutul fundițelor ălora chiar mi-au dat bătăi de cap.

Aici vine partea care se leagă și de voluntariatul meu și al lui Alex de astăzi la Gloria Jean’s. Alături de colegii mei cu care am colindat astăzi, am strâns o sumă cât de cât frumușică pentru cât de nașpa am cântat. Ei bine, această sumă pe care noi am strâns-o am donat-o astăzi pentru familia Licu. Nu am păstrat nimic, nu am băgat niciunul dintre noi niciun ban în buzunar, nu ne-am cumpărat băutură.

Nu era în planul nostru să ne iasă așa. Nu ne așteptam să primim  niciun ban iar când ne-au fost puși banii în față, mie și lui Alex ne-a venit aceeași idee pe care am și pus-o în practică. Să donăm toți banii.

Pe această cale îi mulțumim doamnei profesoare Alina Vîlcu, care ne-a dat bani cu scopul strict de a-i dona. Done, done and done.

O să scriu un articol frumos, ca la carte, despre acțiunea noastră de azi, a blooggerilor prahoveni, eventual mâine, după ce mă odihnesc sau după ce termin acest minunat pahar de vin. Văd eu care din ele. Această acțiune a noastră chiar merită mai multe decât un articol plin de nervi pe colegi-dar na, e blogul meu și așa am avut eu chef la momentul ăsta.

Vă rog, eventual, să nu puneți postul ăsta pe nicăieri unde este vorba de ”O cafea=o faptă bună.”

pwp.

 

O cafea pentru tine- o faptă bună de Crăciun pentru familia Licu!

Vă spuneam aici că pe data de 18 decembrie eu alături de alți bloggeri vom intra în barul celor de la Gloria Jeans Coffee Ploiești, din AFI Palace, pentru a servi clienții cafenelei pentru o zi.

În intervalul 11.00 și ora 20.00, aproximativ 10 dintre noi ne vom asuma rolul de barista cu scopul strângerii de fonduri pentru familia Licu, din Plopu. Tot ce vom încasa și toate tipsurile primite va fi donat.

De Florii anul acesta, locuința familiei a ars complet, aceștia locuind în prezent în două camere ale casei Ocolului Silvic din plopu, în condiții nu așa bune. Familia este formată dintr-un total de 14 membri, dintre care doar 5 adulți, doar 2 fii capabili de muncă.

Putem mulțumii pentru această oportonitate- atât pentru noi, cât și pentru familia Licu- Nicoletei Drăgnoiu, manager operaţiuni Gloria Jean’s Coffees România, dar și Alexandrei, pentru implicare și pentru disponibilitatea ei la orice întrebare pe care o avem în legătură cu acest proiect.

Dacă vrei să faci o faptă bună, dar şi să bei o cafea preparată cu drag de bloggeri, vino joi, 18 decembrie, în intervalul 11:00 – 20:00, la cafeneaua Gloria Jean’s Cofees din Afi Palace Ploieşti, intrarea Iris. Vino alături de noi, să facem fapte bune împreună!

Ora de dirigenție- voluntariat.

Astăzi, alături de draga mea Ioana, am mers pline de nostalgie la liceul la care noi am învățat 4 ani din viața noastră minunată.

O doamnă profesoară dragă nouă a avut o lecție deschisă la dirigenție, având ca temă voluntariatul.

De-a lungul liceului și eu și Ioana ne-am implicat în majoritatea proiectelor- ajungând să avem o colecție destul de frumușică de diplome și de amintiri.

Când am ajuns la liceu am făcut două chestii- imediat am căutat-o pe dna. Dirigintă, care, imediat cum ne-a văzut că am intrat în clasa unde dumneaei pregătea elevii pentru teză- ne-a trecut în bancă. Frumos sentiment, de care mi-era incredibil de dor, zău de nu! Ioana chiar și-a dat seama că încă mai știe formulele la matematică după tot acest timp.

Al doilea lucru a fost să îl căutăm pe un domn profesor foarte drag nouă- pentru simplu fapt că pe lângă personalitatea dumnealui carismatică și plină de umor, întotdeauna ne-a spus verde în față tot ce avea de spus. Oh teacher, who looks like the bitch now!? (Și da, mi-a zis în față să sunt bitch- cu un zâmbet d-ăla șmecher, care nu îți dă voie să te superi ci doar să dai din cap și să accepți că ți-a zis un adevăr).

După acestea am făcut ce trebuia să facem și motivul prezenței noastre acolo- le-am vorbit elevilor de clasa a11a despre voluntariat, și experiența noastră în ceea ce constă voluntariatul de-a lungul timpului.

Ce mi-a atras cel mai mult atenția este că deși toți au habar ce e acela voluntariat, cu ce se mănâncă și așa mai departe, niciunul nu pare pornit să facă ceva, sunt delăsători și nu se implică decât dacă ei chiar trebuie să se implice-nu tu voință de a face ceva, nu tu inițiativă.

De asemenea, mi se pare mie sau elevii din ziua de azi sunt mult mai răi decât eram noi? Problema mea nu e că ar fi răi și îngâmfați, problema este că sunt și răi și îngâmfați și note mai mari de 5 nu are niciunu… că deh, prostul nu-i prost până nu e și fudul.

Puteți face voluntariat  aici, aici, aici și în multe alte locuri dacă chiar vrei!

PS: este un profesor nou, de limba română, care mie o să îmi rămână în minte până la adânci bătrâneți, care chiar a dat dovadă de inițiativă și a fost în stare să enumere proiecte pe plan județean pe care le-a înființat și dezvoltat, nu doar proiecte în cadrul liceului. Well played teacher, well played. 🙂